Papusica mea de nimf de cum ma vede ca intru pe usa se duce la una din cutiutele cu mancare si asteapta acolo cuminte. Se pare ca acum pricepe de unde vine papica. Si ma accepta sa ma apropii mai mult de el din nou.
Am vrut sa-l imblanzesc si i-am mai taiat din portia de mancare. De fapt i-am mai rarit-o, dar vreau sa renunt si spun si de ce. Mai pe seara am vazut ca a facut diaree. O fi de la apa plata (schimbata zilnic totusi), de la oul mancat cu o seara inainte (proaspat, fiert si maruntit, dat prin biscut) sau i-o fi fost ziua mai frig. Nu stiu, dar a mai avut odata cand i-am administrat niste vitamine in apa si i-a trecut. Tot aseara isi baga ciocul in pene. Era clar!
Am plecat si am adus apa proaspata de izvor, de care bem si noi, renuntand la apa plata de magazin. Pana la urma de care se recomanda, apropo? Am mai suplimentat semintele. Mancase toate portiile mai reduse puse de dimineata si de dupa amiaza si facuse apoi foamea. Mister Paco a ras aproape toata portia de seara, a mai baut, s-a mai zbenguit un pic si pe la 22 (mai lucram pe pc-ul din aceeasi camera cu el) a tras o cantare meseriasa. Era mai bine, mananca ca spartul si parca nici diaree nu prea mai avea. Nu a mai dormit cu capul in pene noaptea. Il tin la observatie.
Acum am trei nedumeriri.
1. Voi la papagalii vostri ii dati doar galbenusul sau impreuna cu o parte din albus? Si, curios, de cand ii dau uneori ou trage cantari seara. Am citit ca la inmultire li se recomanda ou (bine, mai mult doamnei pacolina). Dar eu nu am de gand sa-i aduc o fetita.
2. De ce a mancat mar, chiar ii placea, iar dupa ce i-am dat vitamine acum nu le mai prefera deloc? O fi stiind el cel mai bine.
3.  Voi din moment ce ii dati drumul cum intra mititeii inapoi. Banuiesc ca pe unii ii duce capul iar pe altii nu. Eu il am de o luna jumate si ma gandesc ca imi rupe perdelele, darama tot in cale si il mai si ne mai si terminam psihic ambele parti cand sa-l bag inapoi. Ma gandesc sa-i dau drumul dar habar nu am ce "tehnica" sa aplic. Cei care fac asta ce-mi recomanda.
Multumesc anticipat tuturor care-mi raspund!

Nimfa noastra ( a copilului ) inca nu raspunde la numele de Paco, dar a implinit o luna de cand a adus-o mosul. Am mai batut drumurile pe la magazine, pe la veterinar si pe unde nu am fost pentru ca sa nu-i lipseasca nimic, ca unui membru al familiei autentic. Asa sunt eu, obsedat de o perfectiune pe care nu o voi atinge niciodata.
Prin urmare a avut de toate si a gustat din toate. Intai imi ciugulea din mana, printre gratii, felii de mar, de morcov, batoane cu seminte si, din cutiuta lui, ou de gaina fiert si maruntit cu malai sau gris. Dar acum nu mai vrea mar si morcovi.
Dupa ce am incercat sa-l prind cu zburataceala si agitatia dementiala de acum o saptamana si ceva, acum nu ma mai inghite nici pe mine. Pe sotie nu a suferit-o din prima. Toata salvarea e acum la copil, cu care se pare ca nu are nimic inca de impartit, dar si la el e tot temator.
Ma repet, la propunerea lor, dupa un "sfat" de pe net cum ca daca il tii 2 minute la piept sa simta caldura umana si bla bla se mai imblanzeste, am cedat si am incercat sa-l scot din cusca. M-am ales cu dusmania lui. Acum oricum ii trebaluiesc cand e cazul prin cusca ca sa-i fac curat, ii pun apa si mancarea, iar dumnealui uneori se agita ca disperatul. Dar e treaba lui pana la urma. Nu ma mai afecteaza asa tare, eu oricum ii vorbesc in timpul actiunii mele si trebuie facut ce e de facut. Este extrem de salbatic, dar are totusi o luna.
Mi-e ciuda pentru ca imi manca din mana printre gratii la un moment dat dar acum imi da cu flit. Pacat! Dar mai sper ca o sa revina la sentimente mai bune.
Am vorbit cu cel  de la pet-shop-ul la care a stat la vanzare. Tipul mi-a spus ca ii creste un om intr-o camera si ii scoate la vanzare mai marisori. Ma gandesc ca a trait experiente sinistre, acolo la gramada cu ceilalti, luat pe sus pe nepregatite si fugarit si mai stiu eu ce... Toate pasarile de la acel crescator o zbugheau speriate cand ne apropiam la magazin de ele.  Asta o fi cauza salbaticiei lui.
Cred eu ca majoritatea crescatorilor fac asa, tot mai sigur e un puiut luat de la cineva care are o pereche cu pui acasa. Si mai are si parintii puilor domesticiti, care probabil  umbla prin casa si pe umerii si mainile stapanilor, fiind exeplu pentru odrasle. Nu crescuti asa intr-o camera (hruba) obscura pe la o casa, in frig si lipsuri.
Am un var care are canari de ani de zile, pesti, catei, testoase. E mare iubitor de animalute. O sa mai apelez la el in timp ce mai primesc sfaturi de la voi. Chiar vreau sa ma implic, nu vreau sa-l vad ca sufere  si vreau sa-l inteleg. E ca un bebelus. O fetita pentru el si pui (inca) nu vreau. Ai mei au avut canari (cu pui) si pesti. Asadar eu sunt obisnuit cu animalutele de mic copil.
Am citit ca se imblanzesc daca le tai portia de mancare. La mine se vede dupa ce imensitati de gainat face cam in ce puf il tin. Dar ieri, exasperat de salbaticia lui (ce fac daca trebuie sa-l scot ca sa-l duc la veterinar doamne fereste?), l-am pus la regim. Cand am venit seara am vazut ca mancase tot putintelul de hrana pe care i l-am pus dimineata (deh, se invatase cu mult). Iar dumnealui stimabilul a coborat la cutiuta de mancare si a stat acolo vreo ora si ceva pana nu am mai rezistat nici eu si l-am hranit. Mi-a fost teama ca o sa tipe strident la foame dar nu a scos un sunet. Ce pot sa mai fac ca metoda asta mi-e mila sa o aplic? Individul chiar nu simte ca-i vrem binele?
De scos prin camera e o alta propunere a familiei. Dar ma intreb cine il prinde si-l baga la loc in cusca? Eu in nici un caz! Tremuram mai tare ca el la finalul experienta de prindere in cusca. E istetel si se duce intr-un singur loc unde se "cacariseste".
In final vreau sa nu uit sa spun ca de cateva zile imi triluieste pasaroiul regulat pe la orele 19-20 un cantecel. Parca ar fi de chemare, de imperechere. Ce sa fie oare asta? Tine cateva zeci de minute bune si e super misto, nu prea tare, dar cu variatiuni. E elaborat si frumos si ne incanta. Il voi inregistra si eu cumva si o sa-l uploadez pe www.youtube.com. I-am mai rulat filmulete de pe acolo si pot sa spun ca la cele cu nimfe si perusi se agita de nu e adevarat. Tipa, se zbenguie, priveste cu atentie, ciripeste, face in toate felurile. Vrea societatea semenilor, iarasi o posibila cauza a salbaticiei exacerbate. Cred ca primul cuvant invatat o sa fie "prostutule".
De cand i-am luat osul de sepie si dupa ce i-am administrat niste vitamine si-a mai revenit, e mai ok si nu mai tremura.
Cand o sa-l tin pe deget pe acest Domn Personalitate Puternica oameni buni? Help me? Thanks! Na ca mult mai scrisei, referat.

Bine v-am gasit dragi iubitori de animalute. Tin sa amintesc ca m-am inscris pe acest forum pentru ca e cu informatii mai proaspete si mai dedicat papagalilor.
Fiul meu a primit de mos Craciun un papagal nimfa. Sunt multe nelamuriri pe care le am.
La pet shop mi s-a spus ca e baietel de 6 luni si e sanatos. Are intradevar mai pronuntat coloritul din obrajori si mai multi mi-au spus (si am citit si pe alte forumuri) ca la masculi asa trebuie sa fie.
Mai tremura din cand in cand dar am inceput sa-i administrez o solutie de vitamine in apa si parca si-a mai revenit. Parca e un pic mai ragusit decat in prima zi. E posibil sa scoata insa sunete de o mai joasa frecventa decat in primele zile cand ma cam bagase in sperieti cu tipetele sale. In general e foarte (chiar prea foarte) linistit la acest capitol.
Ceea ce ma deruta total este ca e extrem de sperios. Chiar exagerat. Astept pareri. E normal asa? Citeam de nimfe care dupa cateva zile se suie pe deget sau pe umar. Dupa cum il simt pe al meu, ma prinde pensia pana o vad si pe asta. Cam ce metode de imblanzire a "fiarei" imi sugerati?
Ce inteleg prin sperios. Simpla apropiere de el il trimite in celalalt capat al custii, o mana in cusca il agita cumplit, chiar daca se mai obisnuise cu mine.
Mananca bine. Ii dau si seminte si il alint mancare preparata din galbenus de ou cu malai si morcov, mar. Plus deserturi pe bat de la pet-shop-uri. Precizez ca morcov si mar mi-a mancat din mana.
Am facut o prostie. Am vrut sa-l iau in mana si ieri am bagat mana infasurata intr-o manusa de bucartarie in cusca. Nu am reusit sa-l prind si habar nu am cum ar reusi cineva la halul in care s-a agitat. Voi cum faceti? Cred ca in urma experientei de iesi si-a pierdut si bruma de incredere in mine pe langa penele de rigoare ramase prin cusca. Am renuntat cred la fel de traumatizat. Citisem ineptia asta pe un forum si la rugamintea familiei mele m-am conformat, chiar daca am fost impotriva actiunii respective. Acum imi pare rau. E un dragalas si abia astept sa-l tin pe deget.
O chestie ciudata la el e ca de la mine si de la baietelul meu a mancat din mana (printre gratii e adevarat), iar pe sotia mea nu o suporta in apropiere. E cumva femela? Ciudati mai sunt dar simpatici ca niste papusele. Mai tinem legatura si ajutati-ma cu informatii pe marginea expunerii mele. Please...!!!